Piticii şi “băița”. Cum o putem face mai plăcută pentru cei mici

La acest capitol am întâmpinat câteva probleme (în general la spălatul pe cap), aşa că m-am gândit să împărtăşesc cu voi câteva sfaturi practice, dar să vă şi pregătesc emoțional pentru când nimic nu va funcționa.

Atunci când nu era foarte necesară băița, o întrebam mereu dacă pregătesc apa în cadă sau nu. Mă conformam mereu cerințelor. Când însă băița se impunea, căutam să o atrag cu jucării:

1. Luam o păpuşică care era foarte murdară (aşa o prezentam eu, deşi nu tot timpul păpuşica era murdară) şi o rugam să o ia cu ea în baie ca sa o spele. Îi explicam că pregătesc cada pentru păpuşă, nu pentru ea şi de cele mai multe ori acest lucru funcționa. 

2. Alteori o atrăgeam cu tot felul de activități ce se fac cu apă. Spre exemplu, această activitate simplă şi la îndemână. Aveți nevoie de o căniță de plastic, o linguriță de plastic, cuburi de plastic şi multă spumă. Îi puneam puțină apă şi şampon în căniță şi îi arătam cum să amestece ca să facă spuma. Apoi îi arătam cum să transfere spuma din căniță în cuburi. Cei mici se distrează şi îşi exersează motricitatea fină. Fetița mea avea 1 an şi 11 luni când a făcut această activitate, însă recomand ca părinții să facă activitățile cu spumă doar dacă cei mici nu mai au tendința să guste tot ce prind.

               Surse foto: Ion Angelica

2. Altădată i-am spus că mi-ar place să înotăm împreună, aşa că intram alături de ea şi ne bălăceam.

3. Băița a fost mai uşoară şi mai distractivă de când am achiziționat acest colăcel de gât. Avea 2 luni atunci, însă el se poate folosi de la naştere. Cea mică se simțea independentă şi în timp ce eu o spălam, ea făcea mişcare şi se distra. Colăcelul îl avem şi acum (cel penteu toddleri), însă nu îi mai trezeşte interesul. Poate pentru piticii voştri va fi util şi distractiv.

                     Sursă foto: Aici

4. Cănd nimic nu funcționa, ultima mea redută era să îi spun că face cum doreşte, însă eu am mare nevoie de o baie, aşa că intram eu în cadă şi efectiv mă puneam să fac baie. Nu trecea mult timp şi o auzeam cum îi cerea tatălui ei să o dezbrace ca să vină cu mine în baie. 

5. După cum am spus mai sus, problema la noi nu era intratul în cadă, pentru că în general adoră să facă baie, însă spălatul pe cap a fost mereu o provocare. Încă de pe la 1 an a început să refuze să o spăl pe cap cu şampon. Până atunci o spălam foarte rar pentru că avea păr puțin şi pentru că nu se murdărea aşa de tare. Ce soluții am găsit? 

  • Vă spun un lucru verificat: nu forțați copilul. Nu funcționează! Va refuza şi mai tare să se spele pe cap. Am încercat o dată când fetița mea a hotărât să îşi pună ciorbița în cap. 
  • Recomand ca lucrurile să fie luate treptat: Eu am început prin ai arăta cum mă spăl eu pe cap, aşa că fie intrați împreună în cadă, fie separat. Cum preferați. Eu mereu intram cu ea pentru că îi plăcea mult. În timp ce mă spălam pe cap, era atrasă de spuma din capul meu şi o lăsam să pună mâna, să mă ajute să mă spăl, în aşa fel încât cea mică să vadă că nu e ceva de temut. 
  • După ce am făcut aşa de câteva ori (între timp o spălam pe cap, dar cu apă), am început să ne jucăm când la mare, când la piscină şi apoi în cadă de-a făcutul plutei. La început nu era prea atrasă pentru că îi era teamă şi pt că îi intra apă în urechi, dar am continuat să îi arăt cum se face pluta şi să o întreb dacă vrea să încerce şi ea, iar în cele din urmă a încercat. Acum o facem mereu. 
  • Un alt pas pe care îl recomand pentru ca cel mic să depăşească frica de udat părul, este joaca cu para de la duş cu ajutorul căreia puteți recrea ploaia. Eu duceam ploaia când pe picioare, când pe mânuțe, când pe corp, superficial pe cap, iar pe mânuțe, corp, iar pe cap. Îi explicam că aşa se simte ploaia, doar că este rece, cel mult călduță vara şi îi explicam rolul ploii. La mine au ajutat toți aceşti paşi, cât şi joaca în apa de la mare, unde valurile o udau pe cap, mersul la piscină. Totul e decurs pe o perioadă lungă de circa 6 luni şi am mers în ritmul ei. Acum o pot spăla pe cap, deşi încă mai sunt momente în care refuză să o spăl pe cap, spunând că nu este murdară (moment în care mă amuz teribil).
  • O altă idee care mi-a dat-o o mămică este aceea de a folosi acest mic accesoriu. La noi nu a dat roade, însă poate pe voi vă va ajuta. Pentru mai multe detalii aici.

                       Sursă foto: Aici

    Sper să vă fie de ajutor sfaturile mele, iar dacă aveți prieteni care întâmpină astfel de probleme, să le share-uiți şi lor acest articol. Vă mulțumesc!

    Advertisements

    Magia nu are vârstă alături de Juxi Magic

    Azi am să vă povestesc despre un spectacol foarte draguț la care am participat toată familia şi ne-a plăcut enorm. Am râs, am învățat câte ceva despre timp şi responsabilități, ba chiar am plecat şi cu două premii.

                    Sursă foto: Juxi Magic

    Este vorba despre Juxi Magic, o echipă de oameni talentați despre care am aflat curând, dar care m-au cucerit. De ce spun asta? Pentru că am mai fost cu cea mică la spectacole, însă nu am văzut-o atât de atentă, fascinată şi entuziasmată ca acum. Cred că vreo 2 zile ne-a povestit despre domnul Cesuleț Timpulescu şi despre cum dorea să devină şoarece. A devenit povestea noastră înainte de culcare.

                  Sursă foto: Juxi Magic

    Nu am să vă povestec prea mult despre spectacol, pentru că nu are nici un farmec dacă nu mergeți să îl vedeți alături de piticii voştri, însă vă pot spune că prețul unui bilet este unul foarte rezonabil şi anume 20 lei de copil, adulții putând veni gratuit, iar spectacolele se desfăşoară în diverse locuri din Bucureşti. Ce mi-a plăcut foarte mult este faptul că spectacolul a fost unul interactiv şi în aer liber. Da, căutam aşa ceva pentru fetița mea şi da face toți banii. 

               Sursă foto: Ion Angelica

    La sfârşitul spectacolului am fost delectați şi cu o melodie drăguță, dar cel mai important este că cei mici chiar au simțit magia despre care cei de la Juxi Magic vorbeau. Erau toți acolo implicați în poveste, până şi fetița mea care are abia 2 ani, simțea nevoia să se implice. 

               Sursă foto: Ion Angelica

    Frumos spectacolul, felicitări echipa Juxi Magi! Dragii mei, vă invit pe pagina lor de Facebook Juxi Magic pentru a afla când vor avea următorul eveniment. Vă îmbrățişez şi nu uitați să dați un Share prietenilor! Mulțumesc!

              Sursă foto şi video: Ion Angelica

    Play with me Constanța are o nouă profesoară. Oana Dobre

    Dragii mei, ştiți foarte bine că din diverse motive m-am mutat la Bucureşti şi din această cauză am fost nevoită să sistez cursurile Play with me la Constanța, însă după cum am promis, am căutat un înlocuitor pe măsură şi sper să o primiți cu drag pe Oana Dobre. Este şi ea mămică BB Center şi dragă inimii mele. Am fost foarte bucuroasă când mi-a spus că acceptă noua provocare. Oana a scris câteva rânduri despre ea ca să o puteți cunoaşte mai bine, aşa că vă urez cursuri jucăuşe alături de ea şi lectură plăcută.

       Sunt Oana, am 31 de ani, sunt din Galați şi din 2012 locuiesc în Constanța.
    Sunt o fire creativă, inventivă, pasionată de activități manuale: desenat, pictat, împletit, meşterit, mai nou croşetat. 

    Dorința mea a fost să lucrez într-o fabrică, unde să-mi pot folosi în egală măsură şi mâinile/corpul, dar şi mintea. Dar alegerile pe care le-am făcut m-au trimis mereu pe un scaun în fața unui calculator.

                  Sursă foto: Oana Dobre

    Am terminat liceul de limbi straine (engleză, franceză, latină), am făcut 1 an la facultatea de engleză-franceză, am terminat o facultate şi un master la ASE Galați, am lucrat în Galați, Tulcea şi Constanța ca agent de turism, operator facturare, purchaser şi consilier recrutare.

    Aşa cum am învățat de la omul extraordinar, Liliana Tudose, “nimic nu este întâmplător, totul are un sens şi sensul este mereu pozitiv”, acum ştiu că viața m-a adus în Constanța ca să îmi îndeplinească dorințele: momente plăcute la mare, prieteni dragi şi frumoşi, sarcina şi naştere aşa cum am visat, Emma mea draga şi iubită, educație empatică şi plină de iubire, grupuri minunate de mămici cu bebici pe care le ador, un şir întreg de întâmplări care m-au sculptat şi m-au conturat în ceea ce sunt azi: Oana –  mamă, copil, soție, femeie, parteneră, prietenă – un suflet în căutarea unei pasiuni care să aducă bucurie şi fericire mie şi celor din jur.

    Odată cu venirea Emmei în familia noastră şi dorința mea de a fi alături de ea cât mai mult timp, nevoia de a face altceva a devenit şi mai intensă. Am stins visul de a lucra în fabrică şi am început să gândesc activități pe care să le fac cu pasiune şi cu iubire, activități care să îmi ofere libertate şi cât mai mult timp pentru familie, activități de care se poate bucura şi fetița mea.

    Din această dorință puternică a ajuns la mine propunerea dragei prietene Alina: “Nu ai vrea să ții tu cursul lui Angi “Play with me” în Constanța?”. Răspunsul a fost fulger, plin de bucurie şi speranță: “Ba da, chiar vreau!”. Ce poate fi mai frumos decât să cânți, să dansezi şi să te joci alături de copii şi în acelaşi timp să îi ajuți să învețe şi limba engleză?

                  Sursă foto: Ion Angelica

                  Sursă foto: BB Center

    Zis şi făcut. Am pus la punct toate detaliile cu frumoasa şi scumpa Angi, “my teacher” cum îmi place mie să îi zic, aşa că eu şi Emma vă aşteptăm să ne copilărim, cu mic cu mare, la primul curs “Play with me” susținut de mine, gândit de Angi şi găzduit de BB Center.

    Va pup cu căldură!

    Tutu Boutique şi micuța balerină

    Pentru că de curând m-am mutat în Bucureşti şi pentru că fetița mea a crescut mare şi doreşte să facă activități care implică ieşitul afară, am început de mult timp să o duc şi la diverse ateliere, cursuri etc., având grijă totodată să nu o suprastimulez. 

    Azi am să vă vorbesc despre Tutu Boutique din Bucureşti şi demonstrația gratuită la care a participat pitica mea de 1 an, 11 luni şi 2 săptămâni (am dus-o după ce toată vara m-a bătut la cap ca vrea la balet). Zic că a participat, pentru că eu chiar nu am fost implicată. A fost o surpriză pentru mine, dar să o luăm pe rând.

                  Sursă foto: Tutu Boutique

    În primul rând noi am ajuns târzior pentru că eu nu cunosc foarte bine Bucureştiul, am o problemă cu punctualitatea de când cea mică vrea să meargă singură pe jos, de mânuță cu mine. O ador, dar merge mai lent decât un melc! Apoi, locația a fost greu de găsit. Erau semne mici care duceau la o vilă, unde urcai pe scări întortocheate, ca într-un castel cu pasaje secrete. Interesant, nimic de spus. 

    Ajunse acolo, ne-am scuzat şi am rugat să intrăm la curs (care începuse). Fetele au fost drăguțe, au luat-o pe cea mică (care chiar era cea mai mică) şi au băgat-o în sala de curs, rugându-mă să rămân afară. 

    Am fost şocată! 1. Fetița mea a plecat fără ca măcar să se uite după mine. 2. Nu fusesem anunțată că aşa se vor ține cursurile. Asta a fost prima reacție.

    Le-am rugat ca măcar să mă lase să ma uit pe gaura cheii ca să văd dacă îi este ok. Am fost plăcut surprinsă să o văd cum ridica mânuțele delicate şi o imita pe domnişoara balerină. Stătea efectiv liniştită şi o asculta, o urmărea… Iar eu? Eu eram fleaşcă de emoționată. Aproape că am plâns. Probabil că dacă mă mai uitam mult pe gaura cheii mă găseau agățată de clanță, cu şiroaie de lacrimi de crocodil pe față. Noroc cu o altă mămică care m-a distras şi m-a îmbărbătat.

    Eram mândră şi speriată în acelaşi timp. Dacă atunci când au luat-o pe fetița mea am simțit că nu sunt pregătită pentru o aşa schimbare şi eram uşor supărată, acum simt nevoia să le mulțumesc. Nu aş fi putut trăi experiența asta, dacă nu eram scoasă din zona mea de confort.

    Fetița mea nu a rezistat până la sfârşitul cursului (care a ținut o oră), însă mă aşteptam. Ea a stat doar 30 de minute. A venit la mine şi mi-a spus că mai stă la curs dacă vin şi eu. I-am explicat că nu se poate aşa că am hotărât să plecăm. 

    Pe drum mi-a explicat cum o învăța “tanti” să mişte mânuțele, fundulețul, să facă bărcuța. Era foarte fericită că am dus-o.

    Ca să nu o mai lungesc… fetele de acolo au fost extrem de drăguțe, atmosfera liniştită, locul drăguț, ba chiar au spus ca vor face o grupă specială pentru micuțele de 2 ani, cu o durată de doar 30 de minute, unde vor putea sta şi părinții dacă vor. Super!

    Cele ce vor mai multe detalii despre Tutu Boutique, o pot face aici.

    Voi la ce vârstă le-ați dus pe cele mici la balet? Sau chiar pe cei mici, de ce nu? 

    Butonul ROŞU al oricărui părinte

    Astăzi am ales să vă vorbesc despre momentele în care conştient sau nu, alegem să călcăm pe “teritorii” pe  are spuneam clar că nu vom păşii, că vom evita să facem un anumit lucru precum făceau mamele noastre sau că nu le vom da un anumit dulce să mănânce.

                         Sursă foto: Aici

    Nu spun că nu este bine să facem ce ne propunem, nu spun că sunteți prea autoritari cu voi înşivă sau cu copiii voştri, spun doar că uneori obosim şi călcam pe bec. 

    Poate că nu reuşesc să mă fac prea bine înțeleasă aşa că voi alege un exemplu din viața mea. Eu am spus că nu îi voi da fetiței mele dulciuri din comerț (din cauza conservanților, dar mai ales a cantității de zahăr), însă este un lucru greu de realizat. Nu doar că vede la alți copiii şi cere (şi nu tot timpul poți anticipa ce îşi va dori să mănânce piticul în ziua respectivă ca să faci în casă ceva sănătos şi să iei cu tine în parc), uneori chiar la mine vede că mănânc ceva nou şi apetisant. Oricât m-aş ascunde, cu cât creşte, cu atât mai greu o pot păcăli. Acesta este butonul meu ROŞU. Apăs pe el când chiar nu am soluții alternative sau când mă aflu în situații mai grele (sunt bolnavă sau ne mutăm şi nu am timp să fac ceva în casă).

    De multe ori noi mamele ne criticăm între noi sau ne bârfim una pe alta: “Ia uite, îl lasă la desene!” sau “Vai, îi dai să mănânce pufuleți?”. Nu ştim ce se întâmplă în familia respectivă şi chiar dacă am şti, să nu uităm că toți avem butonul ROŞU pe care apăsăm din când în când. Important este să nu lăsăm lucrurile să devină o rutină şi să scape de sub control. 

    Acum să nu mă înțelegeți greşit, eu nu încurajez părinții să dea pufuleți şi să îi lase pe cei mici în fața televizorului cu orele. Clar să fie. Fiecare îşi asumă responsabilitatea pentru butonul apăsat. Fiecare cântăreşte în mintea lui dacă merită sau nu să calce pedala pe un drum care poate deveni greşit.

    Vă pot da un singur sfat, iar restul depinde de voi. De fiecare dată când alegeți un drum de care nu sunteți foarte încântați, gândiți-vă dacă se merită, vizualizați cum va arăta cel mic peste câțiva ani dacă veți apasa butonul ROŞU. Este cel mai simplu exercițiu. Ascultați-vă inima. Dacă nu sunteți împăcați 100% cu alegerea respectivă, mai bine renunțați şi căutați soluții. Deveniți creativi. De multe ori pe mine mă ajută să fac alegerea între a o lăsa sau nu în fața televizorului sau să o lăs să guste ceva ce nu îmi este pe plac.

    Sunt tare curioasă, voi ce buton ROŞU aveți? Sau poate aveți mai multe butoane pe care apăsați pentru că efectiv nu găsiți alte soluții. Care sunt acelea? Ce soluții ați găsit? Dacă vă place articolul, vă invit să dați un Share prietenilor. Mulțumesc!

    10 Idei de activități pentru toddleri 

    Hello! Azi am să vă împărtăşesc o parte din activitățile pe care eu le-am făcut cu fetița mea sau cu care am ținut-o ocupată în anumite momente când aveam multă treabă. Nu este uşor să creşti un copil fără ajutor, aşa că este nevoie de multă imaginație.

    1. Am luat un lighean, i-am pus câteva olicele de jucărie şi i-am arătat ce să facă. Cu această ocazie am spălat toate vasele şi am făcut-o chiar în timp record. Aveți nevoie însă de un learning tower pe care să se urce. Astfel ajunge la nivelul blatului de la bucătărie şi este în deplină siguranță. 

                     Sursă foto: Ion Angelica

    2. Când faci un drum mai lung cu maşina, trenul sau chiar cu avionul, ai nevoie de ceva cu care să stea ocupat cel mic. Noi am făcut un drum lung până în Grecia vara aceasta, iar această activitate i-a plăcut mult. Am desenat câteva figuri geometrice de culori diferite şi am rugat-o să asocieze culoarea fiecărei mingiuțe moi cu culoarea corespondentă. După ce a făcut asta, am rugat-o în engleză să facă acelaşi lucru. În final am numit şi figurile geometrice în ambele limbi. La multe dintre ele a repetat şi ea. Atunci avea vârsta de 1 an şi circa 10 luni. Aveți nevoie însă şi de o măsuță pentru scaunul de maşină. Noi l-am achiziționat de la mall, dar se găsesc şi pe internet.

                     Sursă foto: Ion Angelica
    3. Pentru că nu avem norocul să stăm la curte, iar eu uneori sunt prea obosită să merg până în parc, aleg varianta de a ieşi cu măsuța şi scăunelul în fața blocului pentru a desena şi a sta la aer. Eu am folosit o măsuță de leptop şi treapta ei de plastic drept scăunel. Sunt mai uşor de dus afară decât măsuța de lemn.

                   Sursă foto: Ion Angelica

    4. Pentru că de curând am început oarecum munca, am nevoie de timp să lucrez, aşa că trebuie să o țin ocupată cumva. Am desenat un băiețel, am decupat din material buretat cu adeziv câteva hăinuțe, pe care ea le-a lipit cu spor, le-a dezlipt şi tot aşa. Ba chiar a colorat şi băiețelul. I-am explicat cum se numesc articolele vestimentare şi cam asta a fost tot.

                 Sursă foto: Ion Angelica

    5. Am cumpărat câteva măscuțe cu iepuraş de la mall, le-am colorat, iar apoi am făcut o frumoasă petrecere noi două. Astfel i-am alinat dorul pe care îl avea în acel moment, pentru tăticul ei care era la muncă.

                   Sursă foto: Ion Angelica

    6. Într-o zi efectiv nu a dorit să mă lase să fac nimic, aşa că am tras aer în piept şi m-am gândit repede ce aş putea improviza. Mi-am amintit de ideea asta pe care o văzusem pe un grup cu activități Montessori de pe Facebook. Noi am ales ca tema animalele de la Polul Nord. Am luat câteva animăluțe ce trăiesc acolo, un blochet de gheață, o carte despre animale, un capac de cutie de plastic şi puțină apă. Distracție garantată! Astfel a văzut ce înseamnă gheața, a experimentat senzația de rece, s-a jucat cu animalele, pe care le-am găsit în carte şi le-am numit. La sfârşit mândra mea a scos blochetul de gheață, animalele şi a făcut chiar ea baie în mica piscinuță, după cum a numit-o. Dacă totuşi am făcut treabă în acea zi? Nu prea, dar sigur a fost plăcut să ne jucăm învățând ceva nou.

                  Sursă foto: Ion Angelica

    7. Pentru că mereu când dădeam cu mopul, cea mică dorea să facă şi ea curățenie cu mine, am achiziționat unul mic şi pentru ea. Acum reuşesc să fac curat fără să aştept ca ea să termine pentru a-mi înnapoia mopul. Acelaşi lucru şi cu fierul de călcat. Mopul l-am găsit la Jumbo, iar fierul de călcat la magazinul cu jucării reciclate, de unde am şi cumpărat o parte dintre animăluțe. Bineînțeles că nu o las să folosească fierul ei de călcat acolo unde sunt eu deja cu fierul încins. O rog să se ducă la măsuța ei.

                   Sursă foto: Ion Angelica

    8. Aceasta este o activitate recentă. Am ales să o fac, după ce m-a întrebat ce are porcul acolo, referindu-se la copită. Nu am ştiut altfel cum să îi explic decât desenându-i propria ei urmă, apoi cea a porcului. La sfârşit mi-a arătat că şi capra are la fel, semn că a înțeles ideea.

                     Sursă foto: Ion Angelica

    9. Am tot discutat cu ea despre natură, animale şi cam tot ce m-a întrebat, însă dacă vreți să înțeleagă cu adevărat, copiii au nevoie să meargă în natură, să exploreze şi chiar să se joace cu animalele (care nu sunt periculoase, normal). Noi am făcut un mic picnic în parc, unde am întâlnit 2 cățeluşi jucăuşi. Când am ajuns acasă a fost destul de obosită, aşa că s-a culcat devreme, iar eu am putut lucra liniştită.

                   Sursă foto: Ion Angelica

    10. Azi a pictat în făină. A exersat şi câteva litere şi acest lucru a ținut-o ocupată cât am tăiat eu câteva legume pentru mâncarea de prânz. Aveți nevoie de o tavă (eu am folosit-o pe cea de la cuptor), o pensulă şi multă făină. Spor!

                  Sursă foto: Ion Angelica

    Sper că v-au fost de folos ideile mele. Nu uitați să dați un share şi altor mame şi de ce nu, poate îmi lăsați comentarii cu câteva idei noi. 

    “Încă puțin mami…”

    Îi simt mirosul de bebeluş, deşi în curând vom celebra cei doi anişori ai ei. Îi place să mă mângâie când stă la sân, chiar dacă doar suzetează, mereu i-a plăcut să mă mângâie, rar mă lasă să o fac şi eu. E modul ei de a mă drăgăli, de a-mi mulțumi că stau lângă ea, deşi vasele sunt nespălate, mâncarea încă nu este gata, jucăriile sunt aruncate prin toate cotloanele casei, iar eu am amorțit. 

                         Sursă foto: Aici

    Ea ştie ce e mai important şi cere. Îmi spune în felul ei că vrea să mai stau un pic, încă puțin cu ea. Sunt confortul şi hrana ei emoțională, echilibrul ei interior. 
    Ştiu că va trece timpul şi îmi va fi dor de tot ce simt acum, în acest moment, în această clipă, când tot ce îşi doreşte de la mine este să mai stau puțin lângă ea, să o privesc cum doarme, cum suzetează la sânul meu şi cum mă prinde de mână când încerc să mă dezmorțesc.

    Azi nu plec, azi sunt lângă tine. Las cărți de citit, treburi de făcut, mâncăruri de gătit sau telefon de butonat. Azi sunt aici. Te iubesc!

    Meseria de mamă nu este un concediu

                       Sursă foto: Aici

       Am citi de curând pe un grup de suport în alăptare pe Facebook, postarea unei mame care povestea foarte îngrijorată că este foarte obosită, că nu reuşeşte să gândească limpede şi se întreba dacă mai sunt mame în aceeaşi situație. Trebuie să spun că am rămas oarecum surprinsă de răspunsurile date şi de ce, nu îmi explic exact. Probabil m-a surprins numărul mare de mame care povesteau situații similare în care epuizarea fizică şi mai ales psihică şi-au spus cuvântul.

                       Sursă foto: Aici

       Şi oare nu este aşa? Oare câtă lume ştie cât de prost hrănite sunt mamele? Sau câte nopți nedormite au veghându-l pe cel mic pentru că este bolnav sau poate pentru a căuta o altă rețetă cu care să îl ademenească pe cel mic la micul dejun? Are sens să spun că în timp ce cei din jurul mamelor se plâng că muncesc mult şi abia aşteaptă concediul, ele nu îşi pot permite unul?

       Sunt câteva mame norocoase care au babysitter sau bunici în viață care pot sta câteva ore cu cel mic sau poate o săptămână întreagă în timp ce mamele sunt la mare. Sunt şi este foarte bine că au aceste posibilități. Sunt binevenite ajutoarele.

       Însă azi vorbim despre mamele care fac totul şi primesc puțin ajutor. Fie nu îl au, fie nu îl doresc, fie nu şi-l permit. Oricare ar fi motivul, ele reuşesc să crească un copil, doi…ba uneori şi mai mulți (bine, sunt rare cazurile, recunosc, dar nu voi nega că ele nu există).

       Toate mamele îşi iubesc copiii, chiar şi cele care uneori uită să arate acest lucru. Eu cred că mamele au doar momente în viață, când nu mai pot, clachează sau simt că nu mai au suficientă dragoste de oferit şi fac un gest care îi şochează pe cei din jur. Atunci trec de la modul EU POT ORICE, la cel UMAN, adică IMPERFECT

       Poate că țipă la cel mic sau poate îl plesnesc spunându-i că este rău. Oricare ar fi situația, eu cred cu tărie că acea mamă încă îşi iubeşte copilul, însă ceva e prea mult sau prea puțin pentru ea. Poate nu primeşte suficientă dragoste de la partener şi simte că nici ea nu are suficientă să ofere sau poate nu are timp suficient să respire, să se relaxeze după doi ani de rutină în care a spălat, a călcat, a gătit, a măturat, a iubit, a şters, a consolat, a renovat, a reparat, a dezinfectat, s-a maimuțărit, a cântat, a citit, a desenat, a educat, a răbdat, a alergat…să continui? O pot ține aşa tor articolul, dar cred că ați priceput. Mă refer mai ales la cei care au impresia că mamele sunt în concediu de creştere al copilului. 

       Se numeşte concediu, însă e departe de a fi unul. Şi să nu ne înțelegeți greşit, iubim să fim mame, dar pentru sănătatea noastră, cât şi a copiilor, avem nevoie de înțelegere, de răbdare, ba chiar de flexibilitate din partea celor din jur. Măcar atât. O spun în numele tuturor mamelor care îşi cresc copiii singure: Atât vrem de la voi cei din jur…înțelegere, răbdare, flexibilitate. Zic flexibilitate pentru ca sună mai ok. Uneori oamenii tind să ne spună ce să facem şi cum să facem, dar ştim cu toții că drumul spre iad e pavat cu “bune” intenții. Când vedeți o mamă că nu mai poate, că cedează psihic, nu o certați, nu o criticați, dar nici nu o ignorați. Orice lucru negativ o va afunda şi mai mult în întunericul din care nu ştie să iasă. 

       În schimb puteți avea răbdare să o ascultați fără să vă aruncați cu sfaturi necerute, să o înțelegeți mai mult când nu are timp să iasă la un suc pentru că este foarte obosită (şi probabil neepilată, nepensată şi nu îşi aminteşte ce a mâncat ea la cină, dar vă poate spune perfect de câte ori a făcut cel mic caca) şi să fiți mai flexibili când acesta nu doreşte ca cel mic să stea cu ochii în televizor la desene pentru că încă este prea mic (mai mult ca sigur cel mic se va distra cu voi făcând şi altceva).

       În încheiere, nu doresc să vă spun ceva simandicos sau siropos, ci am să vă întreb sincer: Oare de câte ori ați înțeles şi ajutat o mamă care a ajuns la capătul puterilor, care nu are ajutor şi care nu ştie cum să facă ca să se regăsească?

    Doamna Gina Marioneta

      Am cunoscut-o în Parcul Tăbăcărie pe această încântătoare doamnă, care singură s-a prezentat ca doamna Gina Marioneta. Am fost uşor amuzată, însă foarte încântată să găsesc pe cineva care face marionete din materiale moi, frumos colorate şi prietenoase cu cei mici. Fetița mea a fost total cucerită de marionetele doamnei Gina, ba chiar şi-a ales-o pe Clopoțica. 

       Nu au sens cuvintele pentru a o descrie pe dânsa, pot spune doar că am simțit dragostea pe care o are pentru ceea ce face, pentru copii şi pentru frumos în general. Am ales să vă scriu despre această doamnă şi ceea ce face ea, aflând că nu are nici măcar posibilitatea să îşi promoveze frumoasele creații pe internet, motivând că nu are suficienți bănuți. 

       Vă ataşez mai jos pozele cu câteva lucrări ale dânsei şi câteva date de contact pentru cei care doresc să achiziționeze frumoasele marionete pentru cei mici.

    Doamna Gina Țuțuianu- 0731135787

    P.S. Pentru cei care merg vara aceasta în Parcul Tăbăcărie, o puteți găsi pe doamnă zilnic acolo între orele 18:00-20:00. De obicei stă la intrarea dinspre Bulevard, cea de la mijlocul parcului, însă cel mai bine o sunați pe dânsa.
              Sursă foto: Ion Angelica

    5 lucruri de făcut cu un toddler când tocmai a nins

    Vă spun foarte sincer, simt că redevin copil când văd cum ninge afară cu fulgi mari, ca în basmele de mi le citea mama în copilărie. Aşadar, vă puteţi închipui că nu pot sta în casă nici eu, cu atât mai puţin fetiţa mea (1 an şi 4 luni), care cere frenetic “Padă!” (În traducere pentru voi, zăpadă). Ne echipăm corespunzător şi la zăpadă cu noi!

    După ce ieri am stat ceva vreme cu cea mică la zăpadă, am realizat că dacă ai puţină imaginaţie, atunci distracţia este garantată. Există o singură condiție: să laşi să iasă copilul afară (orice adult are aşa ceva). Deci, distrează-te cu cel mic, pentru că şi asta e o metodă de a te desprinde de rutină, de stres şi de probleme.

    1. Cu o lingură de lemn va putea săpa în zăpadă. Desigur, îi puteți da o lopăţică de nisip, dar vă asigur că tot lingura de lemn va fi mai tentantă. Faceţi tunele împreună, adunaţi zăpada la un loc sau pur şi simplu aruncaţi zăpada în aer. 

    2. Clasicul om de zăpadă. Va fi greu de făcut unul cu un toddler, pentru că va dori tot timpul să îl dărâme, însă nu destinația contează, ci aventura, nu? 

    3. Datul pe topogan. Nu pare mare lucru, însă când la capătul topoganului este un maldăr moale de zăpadă în care să aterizezi, sigur vei dori şi tu ca părinte să încerci.

    4. Şi cum copilul copiază tot ce facem noi, am aplicat acest lucru şi acum. Am făcut un îngeraş în zăpadă, a dorit şi ea să facă unul şi am ajuns să ne tăvălim amândouă în zăpada proaspăt aşternută. Sănătatea curată!

    5. Ne prostim la orice vârstă şi oriunde, chiar şi în zăpadă. Ce am făcut? Am luat zăpada, am aruncat-o în sus, mi-am pus-o în cap, m-am minunat, am suflat în ea, tot ce am putut ca să o fac pe cea mică să râdă. Spre surprinderea mea, a funcţionat.

    Vă invit şi pe voi să ieşiţi la zăpadă, să uitaţi de frici (că vor răci, că cine ştie ce se va întâmpla), să îi ignoraţi pe cârcotaşi (să se uite, să cârcotească). Contaţi voi şi puiul vostru (sau puii voştri, depinde de câţi copii aveţi).

    Distracţie plăcută! Şi aştept să îmi spuneţi ce alte activități faceţi voi cu cei mici la zăpadă. Like and Share!

    Ataşez câteva poze mai jos.


    Sursă foto: Ion Angelica