13 activități pentru toddleri

Pentru că primul meu articol de acest gen 10 activități pentru toddleri a avut un mare succes, m-am hotărât să las din treburi să aștepte, din proiectele pe care le mai pregătesc pentru cursurile Play with me București și să mai scriu un articol în care să aduc și alte idei pe această temă. Cu ce să îi ținem ocupați pe micuți ca să avem timp pentru treburile din casă? Iată câteva:

1. Ne jucăm cu mâncarea. Fie că cel mic stă în scaunul de masă sau nu, joaca cu mâncarea este o distracție garantată. Plus că cel mic va fi sigur curios să guste, așa că va câștiga toată lumea. Fetiței mele îi plăcea să pună pâine într-un borcănaș cu apă. Bonus, eu mă alegeam cu un copil murdar, mizerie în jurul mesei, dar cu un copil fericit. Puteți face o supă cremă și să îl lăsați pe cel mic să pună crutoanele în supă sau să îi dați o linguriță, un borcan cu gem și câteva clătite pe care să le ungă el cu gem.

imag5483-326297692.jpg

2. Joaca cu platilina. Cu această activitate încă o țin ocupată pe cea mică. Are mult succes, mai ales când gătesc și nu o pot implica și pe ea în ceea ce fac (pentru că mă grăbesc sau pentru că e prea periculos pentru ea). Îi explic tot timpul că și ea poate găti lângă mine cu plastilina, îi ofer tot ceea ce are nevoie și stă acolo mult și bine, până i se face dor de sân sau se plictisește și pleacă și își caută altceva de făcut.

Dacă a renunțat la băgat orice în gură, puteți folosi joaca cu plastilina (eu o fac în casă), pentru a înlocui joaca cu lutul. Îi dați celui mic o bucată de cocă sau plastilină și lângă un bol cu porumb, linte, orez etc. și îi arătați cum să facă. Fie că face arici în care înfige bucăți de paste sau scobitori, fie că face o inimioară pe care pune bobițe de linte, sigur se va distra.

Dacă cel mic încă vrea să guste, puteți pune pe o farfurioară câteva semințe (floarea soarelui, dovleac etc.), bucăți nucă sau chiar fructe uscate. Se va juca, va experimenta și va gusta liniștit.

3. Să pictăm. Eram foarte agitată că nu reușeam să termin la timp câțiva faguri pentru cursurile pe care le țin cu cei mici, iar ea dorea să stea cu mine și să mă ajute. I-am oferit un stup aproape finalizat, o pensulă și vopsea galbenă. Am rămas surprinsă cât de concentrată a stat și cât de mult i-a plăcut. A trecut la altă activitate abia după ce a terminat tot de pictat.

Se poate vedea că îi place să picteze. I-am dat de micuță să se distreze pictând. Puteți înlocui pensula cu bureți, baloane umplute cu făină, frunze etc.

4. Înfigem scobitori. Dacă nu aveți teamă de ele, puteți da celui mic să înfigă scobitori în cutia rămasă de la prânzul comandat acasă. La această activitate este bine să fiți și mai atentă la cel mic.

Puteți varia activitatea ce implica înțepat, împuns ceva. Tot sub supraveghere, se poate face un panou de celuloid, în care se pot înfige pioneze colorate. Tot așa puteți face și cu plastilină/cocă și spaghette/macaroane/scobitori.

5. Facem curățenie cu mami/tati/buni sau cine stă cu cel mic. Mami șterge praful, cel mic la fel, mami dă cu mopul, i se dă și celui mic unul pe măsura lui (găsiți la Jumbo), dă mami cu mătura, dă și cel mic cu una, calcă mami rufe, are și cel mic unul de jucărie. Ca să nu cheltuiți mulți bani, puteți găsi jucării ieftine și la magazinele de jucării reciclate aduse din afară. Dacă cel mic nu vrea să participe, îi puteți da o carte (pe care scrie și șterge), o tăbliță sau un obiect ce necesită curățare și îi explicați ce are de făcut.

La noi cam așa stau lucrurile, dacă fac curat în baie, vine și buburuza mea, îmi cere un burete sau o cârpă și se pune pe treabă. Tot așa facem și cu oglinzile din casă, ea stropește cu detergent pe oglinzi, iar eu șterg. Când obosește, se pune și ea pe șters oglinzile.

Am făcut și o regulă de care încerc să mă țin, de fiecare dată când vărsăm apă sau facem mizerie, ștergem/ curățăm în urma noastră.

6. Înșirăm. Această activitate nu este una dintre favoritele ei, însă când o cere stă ocupată ceva vreme cât eu mai gătesc sau șterg repede masa. Se ia un șiret, câteva cuburi cu găuri sau bile mai mari și i se arată celui mic ce are de făcut.

7. Transfer. Putem face transfer de orice: semințe, boabe, mărgele, pom-pon, orez etc. Fetița mea încă nu are răbdare la 2 ani și 4 luni să transfere ceva migălos, așa că aleg mai mereu ceva mai mare, precum pom-pon.

8. Joaca cu apa. Că este cu spumă, că e simplă sau colorată, fetița mea adoră aceste activități. De curând am lipit cu silicon câteva sticle de Acqua Carpatica și am creat niște țevi prin care să curgă apa în găleată. A captat-o mult, doar că este o activitate care în general necesită strângerea apei de pe jos. Recomand ca această activitate să fie făcută undeva unde există gresie și faianță, cum este baia. Cei mic pot vedea cum apa curge prin țevi, iar prin această mică activitate la îndemâna oricui, pot învăța despre ce se întâmplă cu apa ce curge în chiuvetă, spre exemplu.

9. Gătim. Mereu când mă pregătesc să gătesc, o anunț pe cea mică ce anume vreau să fac și o întreb ce i-ar place să facem împreună sau dacă vrea să îi pregătesc o activitate lângă mine. În funcție de răspuns, aleg ce anume să o las să facă și ce nu. Exemplu: dacă fac supă de găluște, ei îi place să mă ajute cu cernutul grișului în bol peste oul bătut.

Îi place să facem cam orice cu făină, mai ales să facă coca pentru biscuiți. Inițial se joacă cu făina, în timp ce eu pregătesc restul ingredientelor, apoi cu coca și cu pusul în tavă. Mai greu cu răbdarea până se coc, de obicei atunci mă solicită să facem ceva împreună.

10. Joaca de-a vânzătoarea. Ne jucăm cam circa 5-10 minute de-a vânzătoarea și clientul care vine și cumpără după care o anunț că mai am câte ceva de făcut și că mai revin la ea din când în când. Ea continuă joaca liniștită, de obicei își pune banii în ghiozdan și începe să cutreiere casa în lung și lat, spunându-mi că se duce să cumpere câte ceva.

11. Lipim. O activitate care o solicită puțin, dar suficient cât să speli măcar câteva vase. Tragi o bandă lată de scotch dintr-un capăt în altul al camerei sau de la un scaun la o masă, pe care cel mic va lipi biluțe colorate sau cuburi colorate. Sunt de preferat cele ușoare, astfel banda de scotch va rezista.

12. Curățăm știuletele. Se ia un pitic, o tavă, un știulete de porumb, un bol și un desfăcător de sticle sau ceva mai dur cu care cel mic să reușească să scoată boabele de porumb de pe știulete. La sfârșit îi arătăm cum să strângă boabele ce cad pe jos.

Apoi putem face activități de transfer cu boabele obținute. Prin această activitate am învățat-o despre cum se trăiește la țară/fermă în timp ce ea curăța știuletele, iar eu spălam aproape de ea vasele.

13. Triăm pe culori. O activitate ușoară, ce se poate face cu sau fără cineva lângă copil. Se iau pahare colorate și bețe colorate, iar cel mic le va tria singur, noi doar îi arătăm dacă undeva nu a triat bine.

Sursă fotografii: Ion Angelica

Se pot face foarte multe activități cu cei mici, ieftine și cu o complexitate mică, ce nu necesită multă pregătire înainte. Totul ține de interesele copilului, vârsta lui, câte treburi are de făcut mama sau cine se ocupă de cel mic și de curajul și răbdarea de care dau dovadă mama, tata, etc. În funcție de aceste criterii, puteți foarte bine face cam totul cu cel mic. Eu am clătit rufe în lighean alături de cea mică, am făcut patul împreună, am scuturat așternuturile, am împachetat hainele împreună, am spălat geamurile împreună. Nu a fost ușor, trebuie să recunosc, însă cu răbdare și cu amânarea unor treburi pentru mai târziu sau pentru altă zi, am reușit. Secretul este să țineți bureții de spălat chiuveta din baie, spre exemplu, în același loc mereu, așa cel mic va ști de unde să îi ia când va dori să repete activitatea. Deasemenea, este foarte bun un Learning Tower. Vă las o poză mai jos.

Sursă foto:Aici

Trebuie să țineți minte că lor le place să facă multe lucruri cu noi, însă ne vor cere să facem și activități ce le plac lor și de care noi poate nu avem timp. Cumva trebuie echilibrată balanța, pentru că cel mic va începe să refuze să facă anumite activități cu noi, dacă nu îi vom dedica timp și pentru ceea ce dorește el să facă.

Sper că vă vor prinde bine aceste idei pentru activități de tip Montessori și că veți găsi un echilibru între treburile ce trebuiesc făcute zilnic în casă și timpul petrecut cu cel mic. Eu tot timpul caut să integrez cumva copilul în tot ceea ce fac pentru a-mi ușura munca, dar și pentru că astfel fetița mea va învăța multe lucruri alături de mine, va fi mai puțin stresată (deoarece eu sunt prezentă acolo tot timpul) și va avea mai multă încredere în ea (cu fiecare activitate pe care va reuși să o facă singură).

Dacă va plăcut acest articol și credeți că ar fi util și altor mame, tați, bunici, bone etc., vă rog dați un SHARE. Mulțumesc!

Advertisements

DIY. Cum creăm o albinuță pentru toddleri

Am venit cu o idee uşoară care necesită o mică pregătire înainte, activitate care a avut mare succes la cursurile mele Play with me din Bucureşti.

Nu am apucat să fac poze chiar în momentul în care cei mici confecționau micile albinuțe, însă am fotografiat momentul de după, când aceştia colorau stupii unde ajungeau albinuțele cu polenul colectat de la flori.

Dificultate activitate: medie

Vârsta recomandată: de la 1 an şi 6 luni în sus (în funcție de câtă răbdare are fiecare copil la un an şi 6 luni, în general este recomandată de la 2 ani ).

În poză sunt copiii de la grupa 2-3 ani, deci este o activitate potrivită pentru ei, dificultatea fiind dată de faptul că le explicam totul în limba engleză, însă au prins repede despre ce este vorba, iar totul a ieşit minunat, bineînțeles şi cu puțin ajutor din partea părinților.

Mai jos voi descrie pas cu pas cum să pregătiți această activitate pentru copiii sub 3 ani. Cu cei peste 3 ani este simplu: faceți totul împreună.

Pasul 1. Aveți nevoie de un cofrag de ouă.

Pasul 2. Tăiați cofragul de ouă pentru a obține această bucățică în formă de con, care are deja o gaură în vârf. Aceasta va fi albinuța.

Pasul 3. Pictați cu galben tot conul.

Pasul 4. După ce se usucă, picați cu negru 3 dungi groase orizontale ca în fotografia de mai sus, apoi lăsați să se usuce. Grosimea dungilor şi numărul dungilor rămâne la aprecierea voastră.

Pasul 5.
Tăiați 2 bucăți de antenuțe din cofragul de ouă, pentru a le lipi mai apoi cu silicon, aracet sau orice altceva doriți. Eu am ales siliconul. Ca şi mărime, cred că au 2-3 cm, dar le puteți face după cum doriți.

Pasul 6. Tăiați o pereche de aripioare dintr-un carton deja colorat albastru sau din orice alt carton necolorat pe care îl puteți picta. Ca şi mărime, cred că au circa 3-4 cm. Aripioarelor le-am pus mici bucățele de benzi dublu adezive, fără a le scoate protecțiile. Pe acelea le va scoate cel mic când va confecționa albinuța.

Pasul 7. Tăiați dintr-o bucată de sfoară, 1 fâşie de circa 10 cm.

Pasul 8. Introduceți în gaura mică de sus a conului antenuțele şi ața în formă de buclă (pentru a putea apoi atârna albinuța unde doreşte cel mic). Lipiți cu ajutorul unui pistol cu silicon antenuțele şi ața.

Pasul 9. Desenați puncte albe cu ajutorul unui pix corector pe abțipilduri negre rotunde pentru a face ochii sau cumpărați ochi care se mişcă (le puteți pune o bucată de bandă dublă adezivă).

Pasul 10. Pictați cu negru antenuțele albinuței şi lăsați-le să se usuce.

Pasul 11. Desenați cu ajutorul unui pix corector o gură albinuței. Această activitate poate fi făcută alături de copil, însă eu am ales să le fac înainte, deoarece nu aveam suficiente pixuri cu pastă corectoare pentru toți copii.

Pentru piticii de la grupa mea, am pregătit astfel activitatea: Albinuța pictată (sau puteți folosi şi tehnica şervețelului), am adus o albinuță deja asamblată pentru a o avea ei drept model, ca cea din poza următoare.

La fiecare albinuță am dat un set de aripioare albastre şi un set de ochi. Le-am arătat cum trebuie să arate albinuța la sfârşit şi cum să dezlipească abțipildurile ochi pentru a le lipi pe capul albinuței, cum să scoată protecția părții cu lipici a aripioarelor şi unde să le lipească. Apoi le-am explicat cum să le pună pe deget pentru a le face să zboare din floare în floare, pentru a colecta polen şi a-l duce la stup, dar şi cum le pot atârna în pomul de Crăciun. Această activitate merge frumos cu una de colorat stupul albinuței, atunci când albinuța este gata.

Sursă fotografii: Ion Angelica

Sper că va fost de folos acest articol şi nu uitați să dați un Share şi altor prieteni care au copii. Deasemenea, puteți posta fotografiile cu operele voastre de artă sau cele ale copiilor pe pagina mea de Facebook Părințeală. Vă mulțumesc!

Listă cărți copii în limba română 1-3+ ani

Vă salut!

De curând o mămică a pus o postare în care cerea idei despre ce cărți în limba română să mai cumpere pentru cei doi pitici ai ei, cu vârste diferite, care nu se mai satură de citit. M-am gândit să fac o listă cu cărțile din biblioteca noastră, pentru copii de la 1 an în sus. Fetița mea le citeşte încă pe toate deşi are doar 2 ani şi aproape 2 luni, şi când spun asta mă refer că o face în stilul ei unic. Vă las un mic clip aici pentru a vedea cam cum se lecturează la noi acasă. Fetița mea avea 2 ani atunci când am filmat acest clip. Sper să vă ajute!

          Sursă clip: Ion Angelica

1. Cărți pitici 1+ an

Este o carte cu ghicitori foarte drăguță, cartonată, cu animale.

Este o carte cu poezii/cântecele româneşti simpatică. 

Este o cărticică cu ghicitori (cu animale) ce îl va atrage pe cel mic imediat, datorită pozelor cartonate cu răspunsuri, cu sistem “trage/împinge”. 

Este o cărticică haioasă, despre o pisicuța, cu versuri frumoase, ce are şi o pisicuță pentru deget.

2. Cărți copii de la 2 + ani

Pentru copiii ce încă nu au răbdare sau încă răsfoiesc haotic cărțile şi le rup, recomand fie să mergeți pe varianta de sus, cu cele cartonate, fie să adoptați următoarea tactică (la noi a dat roade): lăsați copilul să exploreze liber cărțile care nu au costat prea mult sau sunt mai trainice, iar dacă se întâmplă să se rupă o pagină sau un colț, faceți o față îngrijorată, ba chiar uimită. Eu mergeam pe următoarea afirmație:”Vai, săraca cărticică! S-a rupt o pagină. Hai să luăm împreună puțin scotch şi să o lipim.” Dacă se putea face acest lucru cu cea mică o făceam, dacă nu. Aşa încât, fie îi dădeam altă foaie pe care să o lipească ea lângă mine în timp ce eu lipeam ce era rupt, fie o puneam undeva sus şi îi spuneam că o va lipi tati când va veni acasă. 

Cărțile de la Montessori sunt povestioare scurte, simple, din viața de zi cu zi şi pot fi folosite cu succes chiar şi la vârste de sub 2 ani (pentru cei mici care au puțină răbdare de la vârsta de 1 an şi 7-8 luni să li se citească o poveste cap-coadă), după 2 ani, dar mai ales când vor începe să citească singuri. Unele dintre ele au şi activități cu ajutorul cărora puteți aprofunda alături de cel mic, ceea ce ați lecturat. Povestirile cu Liv şi Emy au fost chiar o “gură de aer proaspăt” pentru noi, asta şi pentru că în fiecare zi căutăm să o educăm pe cea mică în stilul Montessori sau ceva apropiat de acest stil.

Această carte nu se află încă în biblioteca noastră, însă am cumpărat-o pentru fetița unor prieteni şi ne-am îndragostit. Este o serie întreagă cu aventurile celor două personaje (iepuraşul şi ariciul) şi mi se par un “must have” în biblioteca celui mic.

Este o carte simpatică despre iubire. Nu vă spun prea multe, vă las să descoperiți singuri.

Această carte este extrem de amuzantă. Pe mine una m-a cucerit de la prima lectură, iar pe cea mică de la prima vedere. O recomand din tot sufletul.

3. Cărți copii 3+ ani

Pe lângă cele propuse pentru vârsta 2+ ani, le mai recomand şi pe cele de mai jos. Toate cărțile pe care le recomand, le-am achiziționat din librării, aşa că sigur le veți găsi, dacă nu există varianta online.

Seria aceasta ne-a captivat de la mic la mare, încă de când fetița me avea 1 an şi 10 luni. Le tot cumpărăm de atunci şi le citim aproape în fiecare seară, ba chiar acum fetița mea ne povesteşte ea ce se îmtâmplă în fiecare carte cu pisicuța Mog. 

Seria Pixi a fost cred, cea mai citită de fetița noastră încă de la 1 an şi 6 luni, când ne pregăteam să scoatem scutecele, iar cea mică petrecea mai mult timp pe toaletă sau pe oliță. Fiind o cărticică mică ca şi dimensiuni, era uşor de ținut în mână, iar poveştile erau captivante chiar şi după a zecea lectură.

Seria cărților Ikea este relativ nouă în biblioteca noastră, însă ne-au plăcut mult. “Trenul de noapte” este preferata fetiței noastre, dar le citeşte şi pe celelalte două din când în când.

          Sursă fotografii: Ion Angelica

Acestă cărticică este simpatică ca şi poveste, cât şi ca desene. Fetița noastră a ales-o pentru că adoră caii, poneii, inorogii…cam ca orice fetiță cred. 

Sper că v-a fost de folos mica mea listă de cărți în limba română şi nu uitați să dați un share şi prietenilor. Vă mulțumesc!