Când simţi că nu mai poţi, dar mai găseşti un strop de răbdare

Simt asta de multe ori. Când cea mică se născuse şi stătea cu orele a sân, iar duşul meu dura 5 minute sau nu apucam să îl fac decât în reprize. Când vreau să o schimb de scutec, iar ea are grijă să îmi spună în modul ei propriu şi personal că nu vrea să îi pun scutec curat, că ar prefera să o ia de-a buşilea prin casă precum Eva în grădina Edenului.

Când îi dau să mănânce ceva care îi gâdilă imaginaţia şi curiozitatea să vadă ce se întâmplă dacă: mânjeşte scaunul şi măsuţa, hăinuţele ei, să arunce pe jos, să spargă ceva, să pună mânuţele murdare pe pereţi “to finger paint”. Chiar şi când se duce ţintă la dressing pentru a-şi face inventarul la hăinuţe, jucării şi încălțări. “Da mami, tot atâtea bluziţe am şi azi, tot aceleași încălțări, păpușa mea este la fel de ciufulită.”, după care lasă totul pe jos, eu fiind nevoită să strâng toate lucrurile de pe jos, nu de alta dar locul este mic şi efectiv nu am avea pe unde să ne mișcăm.

Cum sunt la sfârşit de zi? Uneori cad lată, alteori sunt exact “mombie”, adică acea mămică care se bucură că i-a adormit bebeluşul pentru a face orice nu poate face când acesta este treaz, deşi este trecut de ora 12 noaptea.

Cum rezist? Fac ce făceam şi când lucram la grădiniță ca profesor de limba engleză, mă pun în locul celui din faţa mea. Dacă la muncă mă gândeam fie că e doar un copil care are o zi mai proastă şi îi este dor de mama lui, fie mă gândeam să îmi păstrez răbdarea pentru că nici mie nu mi-ar fi plăcut să am o profesoară nervoasă pentru copilul meu, aşa şi cu cea mică, mă gândesc că nici ei nu îi este uşor. Este mică şi se străduie să descopere această lume mult prea mare pentru ea, aşadar nu poate să se gândească şi la confortul meu.

Uşor în teorie, greu în practică! Tot ce vreau să spun este că şi atunci când suntem foarte obosite, irascibile, nemâncate, nedormite şi pur şi simplu puse pe pocnit pe cineva, ar trebui să încercăm să ne găsim în adâncul adâncului nostru acea ultimă picătură de răbdare pentru copii noştri. Merită!

Voi cum reuşiţi să vă păstraţi răbdarea în situațiile limită?

Sursă foto: Ion Angelica

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s