Impedimentul vacanţelor: hrana bebeluşilor

Scriu acest articol din propria experiență, proaspătă de altfel.

Am fost cu familia mea în Munţii Parâng, unde ne-am relaxat, odihnit, am mâncat, dar am şi cutreierat pe munţi şi văi. Trebuie să spun că înainte, dar şi după ce m-am întors din vacanţă toate prietenele mă întrebau cum m-am descurcat cu mâncarea pentru cea mică. Toate presupuneau că m-am cazat la vreo cabană cu bucătărie proprie, unde am gătit de zor tot felul de preparate delicioase pentru bebelușa mea de 10 luni.

Ei bine, deşi sunt cunoscută pentru faptul că am grijă ce îi dau micuţei să mănânce, am ales să mă relaxez puţin şi să o las să mai încalce regulile, că na, altfel nu ar fi vacanţă.
De aici şi ideea mea să scriu acest articol, cu gândul de a încuraja proaspeţii părinţi, să plece liniştiţi în vacanţe, pentru că se poate. Am făcut-o şi când avea cea mică 5 luni (în luna februarie), am făcut-o şi la 10 luni (în luna iulie).

Cum m-am descurcat?
Pentru drum am pregătit o salată de avocado, câteva brioşe dulci, am luat şi câteva fructe deja spălate şi tăiate (puse în caserole), porumb fiert şi apă. Am băgat totul în geanta frigorifică şi am pornit la drum.

Acolo am stat la o cabană pe munte cu un peisaj minunat, înconjurată de râuri şi mulţi brazi. Semnal la telefon nu aveau, însă un restaurant, da.

Dimineața, cea mică mânca, fie iaurt cumpărat de la producători locali, fie fructe, fie omletă simplă făcută de doamnele de la bucătărie(pe care le rugam să nu adauge sare sau alte mirodenii) .

La prânz comandam pentru ea un piept de pui făcut la grătar cu cartofi la cuptor sau fierţi, păstrăv la grătar, ciuperci, legume, mămăligă cu brânză dulce şi smântână. Totul era mereu proaspăt şi fără sare.

Seara mânca mai lejer şi mai puţin, aşa încât fie îi preparam fulgi de mei cu lapte matern, fie o legumă proaspătă, sau un fruct.

Pentru că ne cazasem la o cabană destul de izolată, erau zile în care ne duceam să cumpărăm fructe, iaurt, pâine, etc.. Tot ce nu găseam la restaurantul cabanei. Fructe culegeam şi din pădure când mergeam în mici drumeții pe munte: zmeură şi frăguţe. Apa o aveam imediat lângă cabană, unde se afla un izvor ce fusese testat şi era foarte bun pentru băut.

Să nu vă închipuiţi acum că totul a fost roz şi că a mea copilă a mâncat doar lucruri bio, fără sare şi zahăr. Gustările între mese erau în general de fructe, însă uneori îi mai dădeam şi biscuiți dietetici sau napolitane dietetice, deoarece ne vedea pe noi că mâncam ceva interzis şi cerea. Aşa încât a trebuit să găsim o alternativă la biscuiții noştri plini de zahăr, ajutându-ne de ce se găsea în cel mai apropiat oraş.

Erau zile când nu se apuca să mănânce până nu îi dădeam şi ei o bucăţică de pâine, care ştim că se face cu sare. Însă după cum am spus, eram în vacanţă, aşa încât am făcut o excepție.

Mi-ar plăcea mult dacă mi-aţi povesti voi cum v-aţi descurcat cu cei mici în vacanţe, în special cu mâncărica.

Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitaţi să daţi un like şi un share pe Facebook. Mulţumesc!

Sursă foto: Ion Angelica

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s