Poveste: greva suptului

Simțeam că fetița mea va trece printr-o schimbare, parcă ceva în suflet deja mă pregătea, iar creierul intra ușor, ușor pe modelul PANICĂ GENERALĂ!

De ce spun asta? Simplu, încă după ce ne-am trezit fata mea era cu degetul în gură, așa că mi-am spus: “Îi este foame!”. Bucuroasă, am schimbat-o am vorbit cu ea și am luat poziția de alăptat. Ce să vezi? Protest în toată regula. Orice încercam, primeam doar refuzuri categorice, fără loc de negocieri. Am zis: “Este clar, se juca cu degetul pentru că își explorează corpul și dacă refuză sânul nu îi este foame”. M-am simțit cam dezamăgită pentru că în general îi citeam bine semnele de foame și tocmai din acest motiv, nu îmi refuza sânul.

A doua zi la fel, a treia zi la fel… și deja nu mi-a luat mult să realizez cu ce mă confrunt. Iniţial nu m-am panicat. Am căutat diverse poziţii de alăptat, am alăptat când era semi adormită, am alăptat noaptea (de am cedat fizic), am alăptat oricând era dispusă să accepte sânul. Am ţinut-o aşa o lună.

Nu am forţat-o nici o secundă când nu a dorit să sugă. Am citi cum că după 3 luni copii sunt mai uşor de distrat de la sân, sunt mai curioşi, văd mai bine, au atât de multe locuri de explorat şi atât de multe lucruri îşi doresc să facă, încât nu mai au timp şi răbdare să stea la sân, aşa cum o făceau până atunci.

Eu am un copil care se dezvoltă foarte frumos, care ia bine în greutate (cel puţin până la 3 luni), este vesel, comunicativ. În afară de greutate şi de suptul degetului, alt motiv nu aveam de îngrijorare.

Legat de greutate, era şi dificil să ne dăm seama cât lua pe zi, pentru că nu mai stătea cuminte pe cântar şi chiar şi înfăşată tot nu aveam certitudinea că arată bine cântarul nostru electronic. Am renunțat să o mai cântărim.

Grevă fetei s-a declanşat fie de la gingii, pentru că devenise uşor nervoasă şi ducea totul la guriţă de parcă o mâncau, fie este ceva emoţional. Citisem în multe cărţi cum stările mamei se transmit prin lapte şi nu numai. Copii sunt ca un burete şi absorb tot… informaţii, stări etc. Adevărul este că eram foarte stresată din cauza cuiva şi nu reușeam să îmi revin.

La un moment dat mi-a spus cineva că o grevă care durează atât de mult, sigur este legată de un fren. Acesta a fost momentul în care am intrat în panică, pentru că ştiam ce implică asta şi îmi doream enorm să se fi înşelat acea doamnă. Noi verificasem copilul de fren, însă am înţeles că ar fi şi cazuri în care frenul nu se depistează când bebelușul este mic, ci abia pe la 3 luni. Nu a fost cazul nostru, aşa că am căutat în continuare ce anume a declanşat această grevă.

Acum am depăşit greva. Suntem la puseu. Cea mică parcă este schimbată: mănâncă altfel, îmi comunică altfel nevoile ei şi categoric nu vrea la nimeni decât la mine sau la tatăl ei. Când îi este foame începe să îşi sugă buza de jos în loc de deget şi când termină de mâncat fie cere şi celălalt sân, fie se întoarce şi se uită la mine zâmbind de parcă mi-ar spune: “Mulţumesc! Acum sunt fericită!”. Cu degetul însă se mai joacă şi îi place să adoarmă cu el.

Am citit pe NMG (Noua medicină germanică) cum că un copil intră în grevă dacă are loc o schimbare. Adevărul este că fix de la 3 luni când a intrat în grevă nu a mai dorit să meargă la nimeni în braţe, iar dacă o dădeam din braţe fără să îi explic plângea şi devenea morocănoasă, agitată şi nervoasă. Tot cei de la NMG spun că puseul de creştere este perioada în care aceştia se vindecă, perioadă ce la noi a venit la 4 luni când s-a încheiat greva, când au luat sfârșit toate stările mele ciudate şi când nu am mai dat-o din braţe fără să îi explic înainte sau să o întreb dacă îşi doreşte asta.

La ultimul control pe care l-am făcut la pediatru mi-a spus că aceste schimbări sunt perfect normale, că este vorba de frica de abandon şi că fata mea da, se pregătește şi pentru primul ei dinţişor.

Aşadar greva fetei s-a declanşat pe fond emoţional, dar şi din cauza dinţişorilor. Pentru mine, cât şi pentru familia mea, această perioadă a fost benefică. Am stat mai mult împreună şi ne-a reconectat. Sunt mai liniştită acum şi mult mai încrezătoare.

Cum a fost pentru voi această perioadă şi la ce vârstă?

Sursă foto: Ion Angelica

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s