Grupa 6 luni-1 an a Play with me

Am făcut această grupă nu în ideea de a-i învăţa pe cei mici limba engleză, ci pentru a-i pregăti, pentru a-i expune la o a doua limbă, pentru a-i ajuta să o asimileze ca pe propria limbă, cu condiția continuităţii, dar şi a repetiţiei. Ce înseamnă asta? Simplu, continuăm vorbitul în limba engleză şi acasă, pentru că repetiția este “mama” învăţăturii la această vârstă.

După cum ştiţi deja, cursurile Play with me sunt foarte practice şi distractive pentru cei mici. Sunt construite în jurul jocului, munca cea mai importantă a copiilor. Să luăm un exemplu, luna aceasta a fost cursul “Colors around me”, unde cei mici au fost expuşi melodiilor ce s-au axat pe culori, jucăriile au fost foarte colorate (de la piese lego moi de construit, până la jucării pentru dentiţie colorate şi atrăgătoare), jucării cu ajutorul cărora cei mici au descoperit culorile în limba engleză în timp ce se jucau. Mamele erau foarte drăguţe şi repetau ele pentru cei mici cuvintele o dată cu mine.

Fiecare curs este construit pe joc şi repetiţie. La începutul cursului există o melodie cu ajutorul căreia ne urăm bun venit unii altora, apoi urmează tematica fiecărui curs (culori, animale, stări etc.), unde deja v-am explicat mai sus cam cum decurg cursurile, apoi avem o parte dedicată relaxării şi jocului, unde luna aceasta m-am jucat cu cei mici Cucu-bau. Au fost extrem de încântaţi! Apoi urmează o melodie pe care facem puţină mișcare, ca la sfârşit să ne luăm la revedere pe o altă melodie drăguţă.

14484664_1760122364250439_3433729567953469423_n

Sursă foto: Aici

Foarte important de precizat este că totul se întâmplă în limba engleză, așadar timp de 20 de minute cei mici aud totul în limba engleză.
La sfârșitul fiecărui curs, care durează 20 de minute (am ales această durată pentru a nu-i stimula prea mult pe micuţi), există un timp de 10-15 minute în care cei mici se joacă, socializează (în felul lor), timp în care mamele pot bea un ceai şi pot socializa, îmi pot pune întrebări, totul în ideea ca trecerea să nu fie bruscă pentru cei mici.

Toate melodiile le postez pe pagina de facebook o dată la 2 săptămâni, cu dorinţa ca părinții să asculte şi acasă aceste melodii, să le vizioneze mai bine spus, pentru că sunt mici clipuri pe youtube.

Copii sunt lăsaţi să exploreze în ritmul lor, nu sunt presaţi. Au fost cazuri în care cei mici au dorit să doarmă sau să stea la sânul mamei. Fiecare cu ritmul lui. Eu am răbdare.

14355012_1757104411218901_88340530971770672_n

14390968_1757104427885566_5479481611972793759_n

Sursă foto: Ion Angelica

Tărâmul magic sau tărâmul groazei?

Pot spune că am așteptat cu o mare nerăbdare acest festival al iernii, care s-a deschis ieri de 1 decembrie, în Țara Piticilor din Parcul Tăbăcărie. M-am gândit că voi simți magie, feerie, sărbătoare și bucurie. În schimb am fost terifiantă, dezgustată și foarte dezamăgită. Văzusem reclamele acestui festival pe internet cât și pe postul Neptun TV și chiar crezusem. Crezusem că al nostru nou primar și asociația Clopoțel (nu cunosc această asociație, nu știu cine sunt și ce fac) va face ceva unic, frumos, deși locația nu era tocmai pe gustul meu, însă eram pregătită să las și acest aspect să treacă, îmi deschisesem inima și doream să mă bucur de festival mai ceva ca un copil. Mi-am luat fetița și am pornit spre parc.

Aglomerație…aglomerație…aglomerație. Mașini bară la bară, ba chiar un șofer a lovit un cățel, care a fost ridicat de pe șosea de un lucrător al primăriei, care foarte liniștit l-a luat și l-a aruncat în tufișuri în parc… Nu mi-a venit să cred! Serios? Problema a fost rezolvată? Sper doar că nu a rămas acolo să se descompună… Bietul animal! Trecând de acest episod, am zis: “Mergem la festival, acolo totul va fi magic, deci să nu fiu cârcotașă!”.

La una din intrările Țării Piticilor, era o boltă luminoasă, care era o idee frumoasă, însă nu foarte practică, pentru că electricitatea era la vedere, orice copil putea să umble și îngreuna intrarea în parc. Să zicem că a fost o mică neatenție. Ajung în parc. Iluminare slabă, deși copăceii era plin de luminițe, până și prin boscheți erau luminițe. Ajung la marele copac al vieții, care se dorea să fie unul ca cel din Avatar. Poate în visele lor. Atelierele păreau goale, stranii și mincinoase. Atelierul cu jucării a fost singurul pe care l-am vizitat. Jucăriile lipseau, era doar o masă acoperită cu ceva și două fete îmbrăcate frumos, zgribulite de frig, care așteptau…probabil jucăriile… Niște barăci de lemn, luminate și goale. Așa se vedeau restul de afară.

Am văzut și celebrul brad de Crăciun. Un brad mare cu mult potențial, însă cu luminițe aruncate alandala pe el, iar sub el…pământ, pământ și celuloid…care probabil trebuia să fie zăpadă artificială. Până acum sunt doar cârcotașă, însă asta am văzut. Ajung la scenă, care era goală, pusă pe spațiul verde, iar în spatele ei containere. Se vedea foarte urât, plus că nu aveau ce să caute pe spațiul verde. Ori este parc….ori? Ies din Țara Piticilor și ajung în partea care dă spre lac. Acolo erau tarabe mult… cu vin fiert? Nu știam că cei mici preferă o cană zdravănă cu vin fiert. Trec și peste asta….să zicem că îi încălzim pe părinți.

Vede fetița mea un carusel mare, plin de luminițe și cai. Adoră caii, așa că începe să strige: “Calu’!”. O duc. Un bilet era 5 lei, iar acolo nu te întreba nimeni ce vârstă are copilul, așa încât caruselul era plin și de copii foarte mici. Am găsit un căluț mic, undeva în spate. Pornește și dintr-o dată văd o ușă care se deschide larg spre centrul caruselului. Înăuntru se vedea partea electrică care făcea tot caruselul să se miște. Să mor de frică și nu alta! Nu ne puteam da jos pentru că se mișca, ușa nu se închidea, iar din când în când luminițele caruselului se stingeau. Era caruselul groazei. Vă spun drept, nu am ținut-o niciodată pe fetița mea așa strâns. Îmi era teamă să nu cadă în gaura ce parcă stătea să ne înghită. Am coborât furioasă, am vrut să vorbesc cu cineva, însă în toată nebunia, nu se înțelegea mai nimic, eram și amețită de la atâta învârtit, era frig, așa că am renunțat. Plănuiesc să fac o plângere.

Dragi organizatori, credeți că asta ne dorim pentru copii noștri? Carusele terifiante? Sănii proaspăt vopsite (pentru că da, era și sania Moșului proaspăt vopsită, cu o hârtie amărâtă pe ea, pe care scria că este proaspăt vopsită)? Cei mici, poate nu știți, nu știu să citească, dar se entuziasmează repede, așa că nu e de mirare că fetița de aseară și-a dorit să sară pe sanie fără a le cere voie părinților. Cum este posibil? Pe ce s-au dus banii, dragii mei? Siguranța copiilor a fost vreo secundă prioritatea voastră? Nu pare. Da, este de lăudat că ați scos nisipul și ați pus mocheta cauciucată, dar de ce doar o parte din parc? Nu au ajuns banii pentru tot parcul?

Știți ce văd eu? O sursă de făcut bani și atât. Ați furat iar bani, ne scoateți iar ochii înainte de alegeri că ne-ați dat și ne-ați făcut și atât. Nimic nou. Tărâmul magic este un tărâm al groazei și al kitsch-ului. Ici colo câte o pancartă imprimată cu desene animate, unde pot cei mici să facă poze și tineri îmbrăcați frumos în diverse personaje, care mureau de frig, concert zero și mult praf în ochi. Păcat!

Voi ce părere aveți dragii mei? Dacă aveți poze pe care ar trebui să le vadă toată lumea, cu “Marele Tărâm magic” (mă refer la poze făcute în urma unei experiențe neplăcute), vă rog să le trimiteți Aici. LIKE and SHARE!

Am găsit și acest articol tot pe această temă. Vă invit să îl citiți.

sanie2

copaculvietii

casuta

Sursă foto: Aici